Muzeul Național al Pompierilor

Foişorul de Foc – observator al incendiilor şi turn de apă

Foişorul de Foc a fost ridicat în anii 1890-1891, la câţiva ani după demolarea (în 1888) cunoscutului Turn al Colţei.

Proiectul construcţiei i-a revenit arhitectului-şef al capitalei, George Mandrea, autor şi al altor planuri precum Piaţa Bibescu, Biserica Delea Veche sau Biserica Mănăstirii Sinaia. Două dintre necesitățile Necesitatea acestei clădiri pleca de la problemele oraşului privind două aspecte: supravegherea din punctul de vedere al incendiilor şi alimentarea cu apă. Astfel a apărut turnul de observare, cea mai înaltă construcţie din Bucureşti la acea dată, realizată din cărămidă şi var hidraulic,  având la nivelul solului diametrul exterior de 17 m, o zidărie groasă de 3,20 m, iar la partea superioară, în dreptul rezervorului de apă, o grosime de o cărămidă doar, pentru reducerea sarcinii construcției.

Postul de veghe se afla situat la înălţimea de 42 m iar rezervorul de apă, cilindric, ce urma să alimenteze împrejurimile cu apă prin cădere liberă, cuprindea etajele (actuale) 4, 5 şi 6, avea o capacitate de 750 m.c. Numai că, pompele care trebuiau să ridice apa la înălţimea cerută nu au avut puterea necesară, scopul propus nefiind atins până la demontarea bazinului.

În acelaşi timp, în această clădire funcţionează începând cu anul 1892 şi „Postul de pompieri nr. 5 Foişor”, în dotarea căruia se aflau două utilaje trase de cai: o pompă manuală de stins incendii şi o saca pentru transportul apei, tip Knaust, Austria, modele 1882. Tot aici era amenajat şi grajdul celor 6 cai necesari.

Ca „observator al incendiilor”, Foişorul a funcţionat până la instalarea în clădire a telefonului, în anul 1910, iar ca post de pompieri până la înfiinţarea cazărmii Obor, în 1936.

După 1936, clădirea a avut diverse destinaţii până în anii 1961-1963 când Foişorul de Foc este renovat şi amenajat ca muzeu. În locul rezervorului de apă dezafectat au fost construite trei nivele, scara centrală în spirală a fost prelungită până la ultimul etaj şi s-a instalat liftul.

Muzeul Național al Pompierilor a fost înființat în anul 1963 având ca tematică generală prezentarea momentelor importante din istoria pompierilor, în corelare cu cele ale istoriei naționale. Acesta se află în subordinea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și funcționează în Foișorul de Foc, clădire monument istoric și de arhitectură, ridicată în anul 1892 din necesitatea de a fi asigurate observarea incendiilor și alimentarea cu apă potabilă în București.

Expoziţia de bază este organizată pe cele şapte nivele ale clădirii (P+6),  prezentând cronologic organizarea, dotarea și misiunile pompierilor de-a lungul timpului. Aceasta cuprinde numeroase colecții specifice domeniului pompieri din care fac parte obiecte valoroase precum: pompe manuale diverse pentru stins incendii, costume și căști de protecție, uniforme, drapele, stingătoare manuale, piese de numismatică, documente etc.

Câteva repere din expoziția permanentă:

Procesul de instituţionalizare a serviciului de pompieri este redat prin date referitoare la înfiinţarea la Iaşi în anul 1835 şi mai târziu la Bucureşti în 1844, a primelor unităţi de pompieri militari: „Roata de Pojarnici” respectiv „Roata de Pompieri”. Pompierii Capitalei intervin la cel mai mare incendiu din istoria Bucureştilor de la 23 martie 1847, declanșat în ziua de Paşti când, din joaca unui copil, acesta a mistuit aproape 2.000 de case şi 12 biserici, distrugând centrul comercial al capitalei.

Aceeaşi companie de pompieri s-a remarcat un an mai târziu, la 13 septembrie 1848 în lupta cu oastea otomană din Dealul Spirii venită să înăbuşe Revoluţia. În memoria curajoşilor pompieri, a fost ridicat în anul 1901 pe locul luptei, Monumentul Eroilor Pompieri realizat de sculptorul Wladimir Hegel. Sacrificiile pompierilor sunt recunoscute de domnitorul Al. Ioan Cuza care, în anul 1860 acordă participanţilor la „Lupta din Dealul Spirii” medalia „Pro Virtute Militari”, prima medalie militară românească.

Războiul de Independenţă, 1877-1878, este marcat prin documente, fotografii, medalii, uniforme, mărturii ale participării pompierilor militari organizaţi atunci în baterii de artilerie. Perioada interbelică a adus modernizarea sub toate aspectele a armei pompieri (dotare, organizare, instruire) fiind bogat reprezentată prin patrimoniul cultural valoros expus în muzeu.

Prin expoziția sa, muzeul oferă și informații din domeniul prevenirii incendiilor, al relațiilor internaționale sau al misiunilor actuale ale salvatorilor, cei care intervin de fiecare dată pentru salvarea vieților și bunurilor oamenilor.

 

 

Inapoi la evenimente

Acces: gratuit

Orar: 17.00 - 01.00

Adresă: Bd. Ferdinand I, 33, Bucuresti-Sector 2, Bucuresti, 21381, București

Telefon: 021.252.28.84 , 0730.116.006 (director)

Email: contact@muzeulpompierilor.ro

www.muzeulpompierilor.ro

Retele sociale:

lorem ipsum dolor sit lorem ipsum dolor sit
lorem ipsum dolor sit lorem ipsum dolor sit
lorem ipsum dolor sit lorem ipsum dolor sit
lorem ipsum dolor sit lorem ipsum dolor sit
lorem ipsum dolor sit lorem ipsum dolor sit
lorem ipsum dolor sit lorem ipsum dolor sit
lorem ipsum dolor sit lorem ipsum dolor sit
lorem ipsum dolor sit lorem ipsum dolor sit
lorem ipsum dolor sit lorem ipsum dolor sit